MENU 
Când spunem Cardinal Motors Constanţa, gândul ne duce la lux și modele auto exclusiviste. Cine este directorul general, cât de greu este să conduci o companie cu profil auto, și cum este vazută familia în ecuaţia succesului, aflăm chiar de la Dumitru Caragheorghe, un tânăr cu o vastă experiență de viață, cu ambiții de admirat și o mentalitate de învingător.
Care au fost primii pași care v-au marcat evoluția, de la tânărul student, la cetățeanul implicat civic și actualmente directorul Cardinal Motors, Constanța?
Trecând ușor abrupt în plan personal, aș spune că a existat întodeauna o dorință interioară de a face mai mult decât strict profesional în cadrul activităților derulate. Cu siguranță un rol important l-a avut mediul în care m-am dezvoltat ca om, grupurile informale de prietenie și cunoscuți din care am făcut și fac parte, modul în care am privit evoluția societății în ansamblu. Primele acțiuni de conștientizare a importanței unui mediu sănătos global au existat în cadrul OCEANIC, încă de la începutul anilor 2000. Un proiect deosebit la care invit toți cititorii acestor rânduri să îl urmărească în pagina de Facebook și să-i sprijine demersurile. Recent am susținut și susțin JCI Constanța, organizație cu și despre tineri, cu vocație în formarea acestora în diverse planuri de dezvoltare. La începutul anului 2016, împreuna cu Stelian Ion și alături de alți apropiați, am fondat VERDE URBAN. Motivele pentru care s-a născut această organizație pot fi regăsite ușor în pagina de Facebook pe care, la fel, vă rog să o urmăriți și să o apreciați în măsura în care considerați util acest lucru.
Care a fost cea mai mare provocare intâmpinată în decursul evoluției dumneavoastră profesionale?
În perioada 2006 si 2012 am fost detașat pe o poziție de management în județul Prahova, perioadă care, prin prisma faptului că nu am fost în Constanța, o pot considera provocarea mea personală în a mă adapta la condițiile unui alt mediu, chiar dacă în esență nu a fost atât de diferit față de cel de acasă.
Cât de dificil este să conduceți o companie cu profil auto? Puteți să ne relatați câteva provocări cu care va confruntați în activitatea dumneavoastră?
Provocările manageriale sunt aceleași la modul general, în particular există diferențe legate de specificul fiecărei piețe în care activezi. Consider că provocările sunt puse pe tavă de cele mai multe ori de conjuctura economică nefavorabilă sau diversele măsuri economice care în multe situații te pun în postura de a găsi cele mai bune soluții, de a te adapta și a reuși să menții activitatea pe o linie de plutire, iar atunci când conjunctura economică îți este favorabilă, să știi să profiți la maxim de respectivele momente.
Care sunt principiile după care vă ghidați în viață?
Principiile universal valabile care conferă premisele unei dezvoltări armonioase personale și colective. Respect pentru aproapele tău, bun simț, moderație, înțelegere și implicare, inițiativă și concretizare. Principii în esență liberale cu respectarea unor valori fundamentale umane, dar și a unor valori reale, proprii spațiului în care ne-am dezvoltat, și care au avut de suferit enorm în ultimii 30 de ani, prin prisma răsturnării scării de valori etic-morale sau de conduită socială.
Aveți prieteni care v-au însoțit de-a lungul timpului în realizările profesionale sau în cele ce țin de implicarea civică?
Desigur. Nimic nu este posibil fără un grup de prieteni sau totul devine mai ușor când mai mulți cred în aceleași idealuri ca și tine și se găsește și o formulă practică de a pune în valoare energia pozitivă emanată de astfel de grupuri.
Cum priviți rolul familiei în ecuația succesului?
Evident familia este celula de bază a societății care poate influența major evoluția unui individ. Este important ca societatea să ofere condițiile propice în care o familie să se poată dezvolta ca să poată oferi la rândul ei tot ce are mai bun de oferit generațiilor viitoare. Și spun acest lucru privind atât din perspectiva protecției instituționalizate, cât și a respectării dreptului liberei alegeri în cadrul unor reglementari clare. Personal am fost un copil “instituționalizat” din fragedă pruncie trecând prin toate etapele posibile: creșă, cămin, gradiniță, iar ulterior am facut parte din generația copiilor “cu cheia la gât”. Nu cred că succesul este intrinsec, legat de familie, dar cu siguranță aceasta poate să-l influențeze.
Ce recomandați tinerilor proaspat ieșiți de pe băncile școlii?
Aș recomada să caute să-și identifice valori reale după care să se ghideze. Știu, este dificil acum în România, dar trăim într-o societate informațională unde accesul la ceea ce se întâmplă în țările dezvoltate este mult mai facil, și cu atât mai greu de iertat ar fi ignoranța în acest caz. Aș recomanda activism, în toate formele lui, implicare, conștientizarea rolului pe care fiecare membru al societății îl are în a face ca lucrurile să evolueze pozitiv atât pentru sine cât și pentru toți cei din jur.
Care sunt lucrurile pe care nu ați reușit să le faceti niciodată?
Nu mi-am pus vreodată problema dacă am de regretat ceva vizavi de acțiunile mele din trecut. Sunt orientat către viitor. Privind retrospectiv, cu siguranță aș fi putut să fac mai mult în plan civic, dar timpul nu este pierdut.
Cum definiți un lider?
Oamenii care reușesc, pe o perioadă mai lungă de timp, să rămână populari în cercul lor de prieteni sau extins pentru o mai mare masă de oameni, și care prin aptitudinile lor aduc beneficii reale acelor comunități în ansamblul lor... acei oameni au capacitatea de a conduce și a se transforma în lideri și totodată exemple de urmat.
Cum vedeți relația șef-subaltern?
Există multe teorii privind managementul relaționării în cadrul unei organizații. Sunt adeptul naturaleții și a implementării soluției potrivite pentru momentul potrivit. Prea multă rigurozitate într-un anumit context poate produce frustrări așa cum și prea multă familiarizare pe relația șef-subordonat poate duce la un confort neproductiv. E bine să se găsească soluțiile potrivite pentru resursele unui anumit moment.
Cum vedeți viața dumneavoastră în România peste 10 ani?
Să continui să privesc optimist spre viitor, să îmi permit să privesc retrospectiv, destul de rar, și atunci să o fac cu aceeași relaxare cu care o fac și acum.
Scris de: Claudiu Vuță / 1 Martie 2019